Sa reziste...sa reziste...sa reziste...

Bucuresti. Galetzi. Mlastini involburate. Soare cu colti. Vaj-vajuri. Pungi nervoase. Prafuri. Coduri galbene. Rapsodii. Damigene pline. Tunete. Damigene goale. Fulgere. Urlete prietenoase. Ciori. Claxoane sforaitoare. Sudoare. Mimoze indraznete. Coji. Cotcodaceli.

BrunoTaft rezista!

Spre nicaieri

Esti o tipa cool. Ai un apartament cool si conduci o masina supercool. Freza ta e cool de cele mai multe ori. Cand nu mai e, lasi totul balta si o refaci si mai cool. Porti numai haine cool. Pentru asta faci saptamanal sau chiar zilnic revizuirea dulapurilor -evident, dulapuri cool- si te descotorosesti urgent de tot ce e expirat. Gentile, pantofii si telefoanele tale sunt cool. Frigiderul tau e foarte cool. Chiar si ceasul desteptator e cat se poate de cool.

Ai un job cool si niste colegi si mai cool. Seful tau insa ii intrece pe toti. E atat de cool, incat pana si tu, tipa cool, il invidiezi in secret.

Prietenele tale sunt destul de cool. Atat cat sa nu te epateze. Cand va intalniti, tu si prietenele tale, discutati idei cool. De fapt trancaniti despre trenduri cool, disecati scandalurile cele mai cool din showbiz si gesticulati cat mai mult si cat mai cool. Cand epuizati toate subiectele cool, faceti o sesiune de shopping -numai shopping cool, evident- si apoi dati iama in cluburile cele mai cool.

Tarziu in noapte, te intorci la apartamentul tau cool, in masina ta supercool, cu freza gata-gata sa nu mai fie cool, la dulapurile, hainele, gentile, pantofii si telefoanele tale cool. Deschizi frigiderul foarte cool si il inchizi apoi pentru ca ora tarzie nu-ti permite sa iei nici macar un sfert de imbucatura. Nu pui sa sune ceasul desteptator atat de cool fiindca nici nu concepi sa nu-ti faci somnul de frumusete. In tot cazul, nu-i asa o nenorocire daca intarzii la servici. Doar ai un job cool si niste colegi si mai cool. In plus, seful tau e cel mai cool. Ce rost ar avea sa-ti faci griji? Doar esti o tipa cool...

Ieri dansai pe langa foc, astazi vrei la stroboscop

Am dat peste acest vers mustind de metafore inaltatoare absolut intamplator. Manata puternic de fiorii metafizici sau fizici -dilema ramasa inca nesolutionata, din cauza vantului starnit brusc care a trantit geamul si usa deopotriva- am lecturat pe nerasuflate intregul poem. Pana si Bruno era adanc miscat -sa fi resimtit si el aceiasi fiori?- fapt pentru care s-a si recules intr-o pozitie cucernica, de-a dreptul pioasa... tolanit pe spate cu labele-n sus.

Iata un fragment din magistralele versuri, mai mult decat graitor:

"Ieri dansai pe langa foc,

Astazi vrei la stroboscop,

Sa n-ajungi tu intr-o seara

De la stroboscop la bara.

Vreau s-aud Dj si beat-uri,

Sa dansez pe glass`of hituri,

Si pe muzici tonice,

Cat mai electronice."

Nu ne ramane decat, asemenea lui Bruno, sa ne reculegem. Dupa posibilitati.

Peste rabdari

O zi pe dos. Astept una pe fata.

In alta ordine de idei, am febra la maseteri de cata terapie prin zambet (a se citi ranjet tamp) am facut. Grea diplomatia asta. Grea rau. Sunt momente cand mi-as dori cu adevarat sa stiu un kung-fu, ju-jitsu, ceva. Sau macar sa fac o tzukahara cu dubla intoarcere, sa ma linistesc.

Altfel, Bruno ma gadila cu coada proaspat tunsa, concert din muzica de tzevi exista, slava Apei Nova -aceasta Hortensia Papadat Bengescu contemporana- care se incapataneaza ca in fiecare seara, invariabil, sa scuipe niste picaturi mai mult decat indoielnice prin locul pe unde ar trebui -cica- sa curga apa. Si nu vorbesc de supremul lux al apei calde. Nu. Ci de umila, mult hulita, dar dorita apa rece...

A, si apropo, mananc morcovi, mai nou. Cruzi. Cu zgomot.

The good old days

Cory si cu mine.

Cutreierand magazinele pentru un "window shopping".

Gandind la fel, mancand acelasi lucru (printre altele niste biscuiti sintetici cu arome...aromate sau paine feliata cu zahar), vorbind la fel (suficient era ca doar una din noi sa spuna ceva, pentru ca oricum cealalta ar fi exprimat acelasi lucru, in exact aceleasi cuvinte).

Chicotind, vociferand, plangand, trantind, facand colectii de intalniri cretine cu oameni cretini, sincronizandu-ne (inclusiv la durerile de masele), contrazicandu-ne cu toata lumea (noi impotriva tuturor), batzaindu-ne in carutza-personal in drum spre Brasov.

Luand la pas Bucurestiul prafuit si indolent, sfidand aglomeratia, marlania si duhoarea.

Suferind si alinandu-ne, urland si descarcandu-ne.

Completandu-ne.

Noi doua. Cory si cu mine.

Pentru ca

Sunt incapatanata, navalnica si uneori (a se citi de cele mai multe ori) inconstienta.

Bruno e cel mai frumos baiat catel ever! Si cel mai cuminte! Si cel mai destept! Si cel mai pupacios! Si cel mai gelos (mai nou). Si da, sunt subiectiva. Si?

Ma scot din minti pitipoancele, manelistii si pilosii.

Anul asta promit sa ajung la Paris.

Iar e frig si trebuie sa ma-nfofolesc cu cinspe' straturi in casa, lucru pe care il detest.

Mi-e tare dor de EA.

Nu stiu sa inot, mi-e frica de apa si totusi ador marea.

Toti tzantzarii sunt innebuniti dupa mine. Fara exceptie. Daca va supara vreunul, chemati-ma si se rezolva. Instant.

Si cateii plang cateodata.

As vrea sa mai cant macar o data la vioara.

Nu-mi gasesc fusta mea preferata de 2 ani, 3 luni si 5 zile (aproximativ), desi am sapat in toate colturile si coltisoarele dulapurilor, inclusiv in frigider si camara de pe balcon. Fir-ar...

Bruno chiar este cel mai frumos, cel mai cuminte, destept, pupacios si gelos catel din toata lumea asta. Ma repet. Stiu. Si?

Foto: Bruno sforaind nestingherit...