Nu-mi poti raspunde, stiu. Nu prin cuvinte. Dar ma auzi si ma-ntelegi. Ca intotdeauna. Si eu iti spun tot, tot. Chiar si ceea ce inainte poate nu as fi avut curajul.
Vreau sa te vad, e adevarat. Acum doar te simt. Mereu te simt cu mine. Si ma linistesc o vreme. Si sunt momente in care cred ca m-am resemnat. Dar nu dureaza. E de-ajuns o vorba aruncata fara voie poate. Un gest. Un nume. Ei nu stiu, nu mai tin minte, a fost candva, demult. Pentru ei a fost. Pentru mine este. Si esti. Doar un pic prea sus.
Si mi-e greu. Si ma zbat. Si iar iti spun tot, tot. Iti spun ca ma doare. Si tu imi stergi prima lacrima. Dar pe celelalte nu. Nu acum. Nu inca.
O sa ti se para ciudat, dar ce-mi doresc cel mai mult nu e sa te vad. Nu. Asta oricum o sa se intample. Stiu. As vrea sa-ti spun ca nu te uit. As vrea sa simti asta. Si as mai vrea sa-ti spun tot, tot.
Vino si sterge-mi prima lacrima!
